Gold Radio

16 octombrie 2014

Cristina Maria Firoiu

În părul tău, nu cel demult, 
 Se așternea puțin din toamnă; 
 În părul meu, plin de văzduh, 
 Se mirosea călcâi de doamnă. 
 Și amândoi, nu pe acum, 
 Ne întâlnirăm între oameni, 
 Tu pe un rând, eu pe un gând
 Făcurăm rost de vieți în neamuri. 
 Erai ca ea, ca toamna ta: 
 Făclie de prin lumânări; 
 Eu te-atingeam,se mirosea 
 Călcâi de doamnă-n amândoi.  
 Ideea noastră de pe-atunci 
 Era așa puțin vulgară :  
 Fără de prunci, fără de nunți, 
 ci-mbratisati cu iz de toamnă. 
  
 Ai obosit. 
 Era și Timpul. 
  
 Și amândoi, cam pe acum  
 Ne întâlnirăm între oameni, 
 Tu pe un rând,eu pe un gând -
 Făcurăm rost de dor în ramuri. 
 Nici nu aș știi, de-ai mirosi 
 A toamnă iar în părul meu, 
 Probabil tot m-aș mai sfii ... 
 Dar un călcâi de doamnă-i greu. 
 Cu neajuns și mult profan 
 Ce ți-am iubit de jur-'prejur 
 Te-aș părăsi ca să mă ierți 
 Că ți-am rămas în carne crud. 
 Dar din prea slab și muritor 
 Ce port în suflet vrând-nevrând
 Mai stau puțin să mor și eu 
 Lângă iubita-mi vie-n gând. 



În părul tău, nu cel demult,
Se așternea puțin din toamnă;
În părul meu, plin de văzduh,
Se mirosea călcâi de doamnă.
Și amândoi, nu pe acum,
Ne întâlnirăm între oameni,
Tu pe un rând, eu pe un gând
Făcurăm rost de vieți în neamuri.
Erai ca ea, ca toamna ta:
Făclie de prin lumânări;
Eu te-atingeam,se mirosea
Călcâi de doamnă-n amândoi.
Ideea noastră de pe-atunci
Era așa puțin vulgară :
Fără de prunci, fără de nunți,
ci-mbratisati cu iz de toamnă.

Ai obosit.
Era și Timpul.

Și amândoi, cam pe acum
Ne întâlnirăm între oameni,
Tu pe un rând,eu pe un gând -
Făcurăm rost de dor în ramuri.
Nici nu aș știi, de-ai mirosi
A toamnă iar în părul meu,
Probabil tot m-aș mai sfii ...
Dar un călcâi de doamnă-i greu.
Cu neajuns și mult profan
Ce ți-am iubit de jur-'prejur
Te-aș părăsi ca să mă ierți
Că ți-am rămas în carne crud.
Dar din prea slab și muritor
Ce port în suflet vrând-nevrând
Mai stau puțin să mor și eu
Lângă iubita-mi vie-n gând.

13 octombrie 2014

Cristina Maria Firoiu

Şi-ţi curge vinu’n unghiile mele roase,
În taină de ocean turbat,
Şi lasă-ţi-l femeie, las’ de-ţi coase
În mine cu incetu’ clătinat.

Ca Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot prin umeri de cu seară,
Tu, Lorelay, cu nume făr’ de rude,
Chemându-te şi Leyla într-o doară.

Şi-ţi curge a simţire şi a nuntă,
Şi Eva te chemase la născare,
Poetă în tăcere,tu, căruntă,
Cu-a ta fragilitate toate-s rare.

Şi-ţi curge a murire şi a Iona,
Căci el crezuse-n primul tău avort,
Sisifu’n toţi Sisifii, Ionaaaa!
Căci Dumnezeul te numise-a tot.

Şi Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot şi-mi pleci apoi cu ură,
Şi oamenii iubiră în neştire,
Şi îngerii muriră când te vrură.

Şi-ţi lasă a copii şi a poeme,
Poetă moartă de prin ode toate,
Ducea-te-ai să-mi iubeşti ce nu se vede,
Revino în femeie, când e noapte! 
 
 
 
 
 
 
 
 

Şi-ţi curge vinu’n unghiile mele roase,
În taină de ocean turbat,
Şi lasă-ţi-l femeie, las’ de-ţi coase
În mine cu incetu’ clătinat.

Ca Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot prin umeri de cu seară,
Tu, Lorelay, cu nume făr’ de rude,
Chemându-te şi Leyla într-o doară.

Şi-ţi curge a simţire şi a nuntă,
Şi Eva te chemase la născare,
Poetă în tăcere,tu, căruntă,
Cu-a ta fragilitate toate-s rare.

Şi-ţi curge a murire şi a Iona,
Căci el crezuse-n primul tău avort,
Sisifu’n toţi Sisifii, Ionaaaa!
Căci Dumnezeul te numise-a tot.

Şi Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot şi-mi pleci apoi cu ură,
Şi oamenii iubiră în neştire,
Şi îngerii muriră când te vrură.

Şi-ţi lasă a copii şi a poeme,
Poetă moartă de prin ode toate,
Ducea-te-ai să-mi iubeşti ce nu se vede,
Revino în femeie, când e noapte!


sursa