Gold Radio

Loading ...
acum rulează: Loading ...
On Air:
Bit rate:
ascultători on line:
Maximum ascultători:
Server status:
AutoDJ status:
Soursă connectată:
H/m/date Gold Radio:
playlist curent:
Detalii track: - -
Raw metadata:
Interpret:
Titlu melodie:
Cui dedici:
De la cine:
E-mail tău:

Loading ...
Loading ...

9 noiembrie 2014

Actriţa Natalie Ester îl face praf pe Ponta pe o reţea de socializare

Actriţa Natalie Ester îl face praf pe Ponta pe o reţea de socializare.

Indignarea actriţei pleacă de faptul că liderul PSD a îndrăznit să-şi asocieze imaginea cu cea a politicianului ţărănist Ion Raţiu, cunoscut luptător pentru drepturile românilor liberi şi un susţinător înverşunat al statului anti-comunist şi democratic.

“Mă înfioară această campanie electorală. Când ajung acasă, mă năvălesc informațiile șocante. Ultima mi-l arată pe Ponta citându-l pe Ion Rațiu, lăudându-se cu votul dat acestui Sir al României și, cel mai grav, comparându-se cu el. Câtă nerușinare, cât tupeu încap într-o singură ființă? Cât e de diliu plagiatorul ăsta? Băi, dilimache, mizerabile, tu nu ai dreptul să te folosești de emblemele pe care le avem noi gravate în inimi ca să îți atragi muște în jur! Tu ești un rahat produs de FSN, citeaz-o pe mă’ta mare, bunicuța Iliescu, președintele TĂU de onoare, nu al meu, nu al nostru.
Cum îndrăznești să târăști în mizeria ta numele celui care astăzi mai moare o dată văzând ce faci?
Aici vorbim despre cel care a înființat Uniunea Mondială a Românilor LIBERI – nu a celor speriați că își pierd locul de muncă dacă îndrăznesc să ți se împotrivească!
Omul ăsta s-a născut în inima Transilvaniei, nu îl confunda cu aplaudacii tăi din Teleorman!
Omul ăsta a avut norocul să evite comunismul ucigaș, și-a petrecut 50 de ani din viață la Londra, în exil, dar nu a uitat nicio zi că e român. Dacă i-ar fi fost dat să trăiască, probabil că la alegerile de acum ar fi stat la coadă la vot până când i s-ar fi trântit ușa în nas și ar fi fost gonit și umilit din fața secției, fără să apuce să atingă ștampila.
Tu îl citezi? Lasă-mă pe mine să-l citez: “calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab”. Asta spunea Ion Rațiu despre MINCINOȘI. Cum crezi că te-ar fi privit? Ca pe un om onest?
Mai vrei citate? Hai, Ponta, hai să vorbim în citate din Ion Rațiu.
“Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa!” Știi ce-ar fi presupus asta, nu?
Mai vrei citate din el?
“Toată viața care mi-a mai rămas am s-o petrec încercând să pun în aplicare ceea ce am învățat despre democrație în anii petrecuți în exil.”
Ce spui tu? Exact ce spunea Iliescu: numai cei care aparțin sistemului îl pot reforma, știu ei mai bine din interior cum să acționeze. Îi gonești pe toți, Occidentul e îngrozit de ce se întamplă aici și tu te folosești de imaginea unui gentleman veritabil, amăgindu-te și amăgindu-ne că îi semeni?
Doamne Dumnezeule, drept cine ne iei, măscăriciule?!?
Pune-ți pe pagina FB-ului lozincile care te reprezintă!
Ia de-aici:
“Moarte intelectualilor!”
“Nu ne vindem țara!”
“PNL şi PNŢ / Să ne pupe-n FSN!”
“Iliescu apare, soarele răsare!”
“Iliescu, te votăm, / Te votăm tot neamu’ / Ca să moară de necaz / Raţiu şi Câmpeanu!”
Din cauza acestor lozinci te detest azi pe tine și pe tot partidul tău vândut. Mișel. Plin de pușcăriabili. Hai sictir de-aici încă o dată!
Bună seara.”

16 octombrie 2014

Cristina Maria Firoiu

În părul tău, nu cel demult, 
 Se așternea puțin din toamnă; 
 În părul meu, plin de văzduh, 
 Se mirosea călcâi de doamnă. 
 Și amândoi, nu pe acum, 
 Ne întâlnirăm între oameni, 
 Tu pe un rând, eu pe un gând
 Făcurăm rost de vieți în neamuri. 
 Erai ca ea, ca toamna ta: 
 Făclie de prin lumânări; 
 Eu te-atingeam,se mirosea 
 Călcâi de doamnă-n amândoi.  
 Ideea noastră de pe-atunci 
 Era așa puțin vulgară :  
 Fără de prunci, fără de nunți, 
 ci-mbratisati cu iz de toamnă. 
  
 Ai obosit. 
 Era și Timpul. 
  
 Și amândoi, cam pe acum  
 Ne întâlnirăm între oameni, 
 Tu pe un rând,eu pe un gând -
 Făcurăm rost de dor în ramuri. 
 Nici nu aș știi, de-ai mirosi 
 A toamnă iar în părul meu, 
 Probabil tot m-aș mai sfii ... 
 Dar un călcâi de doamnă-i greu. 
 Cu neajuns și mult profan 
 Ce ți-am iubit de jur-'prejur 
 Te-aș părăsi ca să mă ierți 
 Că ți-am rămas în carne crud. 
 Dar din prea slab și muritor 
 Ce port în suflet vrând-nevrând
 Mai stau puțin să mor și eu 
 Lângă iubita-mi vie-n gând. 



În părul tău, nu cel demult,
Se așternea puțin din toamnă;
În părul meu, plin de văzduh,
Se mirosea călcâi de doamnă.
Și amândoi, nu pe acum,
Ne întâlnirăm între oameni,
Tu pe un rând, eu pe un gând
Făcurăm rost de vieți în neamuri.
Erai ca ea, ca toamna ta:
Făclie de prin lumânări;
Eu te-atingeam,se mirosea
Călcâi de doamnă-n amândoi.
Ideea noastră de pe-atunci
Era așa puțin vulgară :
Fără de prunci, fără de nunți,
ci-mbratisati cu iz de toamnă.

Ai obosit.
Era și Timpul.

Și amândoi, cam pe acum
Ne întâlnirăm între oameni,
Tu pe un rând,eu pe un gând -
Făcurăm rost de dor în ramuri.
Nici nu aș știi, de-ai mirosi
A toamnă iar în părul meu,
Probabil tot m-aș mai sfii ...
Dar un călcâi de doamnă-i greu.
Cu neajuns și mult profan
Ce ți-am iubit de jur-'prejur
Te-aș părăsi ca să mă ierți
Că ți-am rămas în carne crud.
Dar din prea slab și muritor
Ce port în suflet vrând-nevrând
Mai stau puțin să mor și eu
Lângă iubita-mi vie-n gând.

13 octombrie 2014

Cristina Maria Firoiu

Şi-ţi curge vinu’n unghiile mele roase,
În taină de ocean turbat,
Şi lasă-ţi-l femeie, las’ de-ţi coase
În mine cu incetu’ clătinat.

Ca Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot prin umeri de cu seară,
Tu, Lorelay, cu nume făr’ de rude,
Chemându-te şi Leyla într-o doară.

Şi-ţi curge a simţire şi a nuntă,
Şi Eva te chemase la născare,
Poetă în tăcere,tu, căruntă,
Cu-a ta fragilitate toate-s rare.

Şi-ţi curge a murire şi a Iona,
Căci el crezuse-n primul tău avort,
Sisifu’n toţi Sisifii, Ionaaaa!
Căci Dumnezeul te numise-a tot.

Şi Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot şi-mi pleci apoi cu ură,
Şi oamenii iubiră în neştire,
Şi îngerii muriră când te vrură.

Şi-ţi lasă a copii şi a poeme,
Poetă moartă de prin ode toate,
Ducea-te-ai să-mi iubeşti ce nu se vede,
Revino în femeie, când e noapte! 
 
 
 
 
 
 
 
 

Şi-ţi curge vinu’n unghiile mele roase,
În taină de ocean turbat,
Şi lasă-ţi-l femeie, las’ de-ţi coase
În mine cu incetu’ clătinat.

Ca Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot prin umeri de cu seară,
Tu, Lorelay, cu nume făr’ de rude,
Chemându-te şi Leyla într-o doară.

Şi-ţi curge a simţire şi a nuntă,
Şi Eva te chemase la născare,
Poetă în tăcere,tu, căruntă,
Cu-a ta fragilitate toate-s rare.

Şi-ţi curge a murire şi a Iona,
Căci el crezuse-n primul tău avort,
Sisifu’n toţi Sisifii, Ionaaaa!
Căci Dumnezeul te numise-a tot.

Şi Ană Lugojana, tu, Marie,
Îmi cugeţi tot şi-mi pleci apoi cu ură,
Şi oamenii iubiră în neştire,
Şi îngerii muriră când te vrură.

Şi-ţi lasă a copii şi a poeme,
Poetă moartă de prin ode toate,
Ducea-te-ai să-mi iubeşti ce nu se vede,
Revino în femeie, când e noapte!


sursa

13 septembrie 2014

Iubita mea de Vlad Balan

Iubita mea

Roselyn Sanchez



Mă-ntreb adesea cum trăieşti
Atât de singură pe lume,
La cât de minunată eşti
Nu s-au decis să-ţi dea un nume.

Nu este alta cum eşti tu,
În ochi ai vrajă şi culoare,
Şi stau şi mă gândesc acum
De eşti femeie sau eşti floare.

Ai prinde aripi şi-ai zbura
Dacă ai şti cât esti de pură,
Şi lumea mea ar îngheţa,
Ar fi lipsită de căldură.

Aş încerca să te pictez,
Vreau versul meu să te descrie,
Dar asta nu voi reuşi
Cu a mea simplă poezie…

[de Vlad Balan]

O aventură galantă poezie satirica de Ion Pribeagu

O aventură galantă

Lauren Hutton


Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,

O coniţă delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Şi-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.

Avea ochii ca doi aştri,
Nici căprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,

Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptă
Nici prostuţă, nici deşteaptă.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutând ca la Geneva,
Nici de-Adam şi nici de Eva.

Şi-am ajuns la ea acasă,
Nici prea’naltă, nici prea joasă,
Locuinţă minunată,
Nici murdară, nici curată.

Mi-a dat o cafea uşoară,
Nici prea dulce, nici amară,
Ş-a început să se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,

I-am sorbit formele toate,
Nici din faţă, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbă,
Nici prea neagră, nici prea albă.

Avea talia subţirică,
Nici prea mare, nici prea mică,
Braţe albe, voluptoase,
Nici subţiri, dar nici prea groase,

Nişte-îmbrăţişări divine,
Nici prea multe, nici puţine,
Ş-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sărutam prin beznă,
Nici pe nas şi nici pe gleznă,
Bate cineva la uşe,
Nu-i nici unchi, dar nici mătuşe,

Ci bărbat-su, Şmil din piaţă,
Nici cu cioc, nici cu mustaţă,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subţire.

Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartă, nu-i nici vie
Simt un fior care mă trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,

Şi când mă rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mă din ladă,
Nici în curte, nici în stradă,

Deodată uşa scapă,
Nici se sparge, nici se crapă,
Şi stă Şmil ca un sihastru,
Văd nici verde, nici albastru.

- Ce cauţi aici? – Mă întreabă,
Nici în pripă, nici în grabă,
I-am spus, fără să-mi dau seama:
– Nici pe tata, nici pe mama!

Ci aştept, în tot minutul,
Nici maşina, nici şerutul…
… Şi au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puţine!

Restul n-are importanţă,
Nici spital, nici ambulanţă,
Ştiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtă, nici pe spate,

De atunci mi-e viaţa roză,
Nici în versuri, nici în proză,
Şi aştept o aventură,
Ori cu Haike ori cu Sură.




[poezie satirica de Ion Pribeagu]

Toamnă Denisa-Maria Ilie

Toamnă


Stephanie Beacham


Ea catre el:
Mi-au ruginit frunzele de dor
Şi strugurii-mi atârnă greu
Şi lacrimile-mi cad mereu
Şi vântul şi ploile mă dor.

Împleteşte-ţi crengile cu ale mele.
Sărută-mi fruntea, sărută-mi rădăcinile,
Întoarce-mă, dezbracă-mă de frunze,
Presară-mi pe tot trupul gol atingeri dulci de buze.

Mi-a ruginit dragostea de toamnă,
Învaţă-mă să o iubesc mereu,
Să fac din cerşetoare la loc o doamnă,
Iar pe tine să te fac al meu.


de Denisa-Maria Ilie

22 iunie 2014

ReTHORica Unor pitipoance

ReTHORica



Cu buze BOToxate-mi cuprinzi șnurul
estetiCAL vorbind și-n fese ai băgat
într-un final observ ca-ți pute curul
iar peste zece ani arați ca un căcat

prin magazine carduri si BIG fițe
cumpărături îți faci necontenit
zer fraier mângâie la țâțe
în toace cui te miorlăi cam bășit

îți iei un rol de balerina-n bară
te zgalțâi PREhaotic surogat
nu știi dacă te-apucă înc-o vară
că pielea îți atârnă-n băț ca un rahat

mijești la banii altuia cu sfadă
șoptești cu pizdele in baie de success
tot speri să iei un ban gramadă
de foame crime faci din interes

ajungi să-ți plânga pruncu-n țară
chiar mama de te-așteaptă-n prag
iar soțul care-i daruiai năframa
mai are amintiri cu tine vag


nici tatăl tău prin birturi ramolit nu zice
că fata lui se afla prin parcări
ori suge ace brice si carice
dăunăzi purtându-te prin gări

mai treci acasă țoale marcă-nregistrată
și crește-ți plozii ce te plâng subit
ai grijă de parinți de holda-nbelșugată
și pune umărul la muncă și slăbit


prin operații botox silicoane
nu ai să faci ca divele-n wall street
tot ramolită ajungi cu milioane
cu haine second hand oh shit

de versuri sigur nu îți pasă
nu vei citi in veci vre-un vers
în 10 ani te văd acasă
iar mie nu-mi captezi vre-un interes

de fapt așa sunt pițipoancele tot zic
cu bani petreceri  chefuri și bairam
mă fac și eu că sunt amnesic
sau cel mai bine habar n-am

Eu sunt barbatul ce a donat o coastă
Pentru femeile din lumea toată
Cu toții observăm că sunt năpastă
Mai nou femeie-ndurerată

Au divorțat abandonat copiii
Familii făr`de privire inapoi
Iar vinovați sunt ei diliii
Cu grija de părinți și de zăvoi

Am dicuta pe tema asta vreo 5 ani
Deci să-ntregim familii cu uimire
Cu specimene răsuflate pe doi bani
 În dar Ciocan reTHORic pentru fericire

…………………………………


Von Al  Duminică-22-iunie-2014



21 iunie 2014

Cum Nu Ma Stii


Cum nu mă știi

Când te-ascundeam în flori de colț
Pe ramuri cu petale
Când răsăream în ochii tăi
Cu scânteieri letale

Cum nu mă știi

Când pulsu-ți cresc
Și îti zvâcnește tâmpla
De parc-aș fi un corp ceresc
In palma ta ma regasesc


Cum nu mă știi

Că eu sunt tu ori nu ghicesc
Sau cand ceva launtru-ți  plamadesc
Prin ganduri inima-ti cersesc
De parca nu ar fi un lucru pamantesc

CUM NU MA STII
………………………..

VonAL
21-iun-2014

Von Al 
 


Amurg Paul Lacatusu 25-03-1977


                                                            Amurg






Amurgul isi revarsa cald
Peste intinsele campii
Splendoarea lui nehotarata
Soarele isi descinde cununa de topaze


Si merge sa se culce pe patul de spuma alba asternut de mare
In acest moment natura e o lira ce-mparstie in aer sunete firave
Adierea calda saruta usor
Gura aprinsa de foc a macului
Iar frunza cade la atingere
Din zborul lin al randunicii
Sa tot canti sa tot visezi
sa tot iubesti in aceasta seara


Paul Lacatusu 25-03-1977

Paul Lacatusu
 
 

Implinire Paul Lacatusu


Implinire







Cu faptura-ti dulce si micuta
Treci samet nepasatoare
Infrangi crancena ispita
Ai iubirea la picioare

Si de vrei sa creasca un vis
Amagesti doar c-o privire
Apoi lasi pe cel atins
Sa astepte-n zadar a ta venire

Paul Lacatusu 24-03-1977
Paul Lacatusu
 

Lumina Paul lacatusu 23-08-1976


Lumina


Campul era pustiu si mohorat
m-i se parea ca singuratetea cenusie
suia din pamant fara zgomot
iar glia parea insangerata si vie
de macii ce se lasau mangaiati de vant


lumina se pierdea grabita-n zare
innabusita in neguri de fum fara culoare
iar ploaiea cadea ca o perdea arginltie
de lacrimi mici si cristale ce tremurau
si se stingeau inghitite de pamant



       Paul lacatusu 23-08-1976


Paul Lacatusu

Vis Paul lacatusu 21-03-1977


Vis


Din adancul noptii calde si cuminti
Incet pasind in soapta Se ivesc norii
Convoaie mari de aprige si tainice dorinti
Ce se vor stinge-n lumină odata cu zorii


Se-nchina lunii ce-i priveste bland
Saruta chipul ei mereu insingurat
Privesc la steaua ce tremura cazand
Si la noaptea ce-n urma a strigat




Paul lacatusu
21-03-1977

Paul Lacatusu


Condensare Paul lacatusu 26-03-1977


                                 Condensare


Eu-l meu asemenea
Unei gauri negre
In universal de viata
Asemenea uitarii
Neuitarea eterna
s-a pierdut trist
in galaxia tacerii


Paul lacatusu 26-03-1977
Paul Lacatusu
 

Trubadurul Paul lacatusu 23-03-1977


trubadurul


imbatat de viata ca un trubadur
intr-o dupa amiaza de vara
am sa cant transpitrat
la capatul acestei lumi
amintirile


Paul lacatusu 23-03-1977
Paul Lacatusu




Acerba durere Paul Lacatusu 22-03-1977


Acerba durere






Ziua e durere….
Noaptea e durere …
Toata viata e durere!
O trista cumplita durere
Cu o mie de sabii ucigatoare
Versi sangele sufletului meu
Acerba durere


Durerea de a exista

22-03-1977

Paul Lacatusu

Noapte Paul Lacatusu 23-06-1974


                                  Noapte

Prin ochii tristi ai norilor lunecatori
Despuiată si cu lumină tremurandă
Trece luna
Razele ei plapande, obosite
Ingalbenite de tacerea vesniciei
Se frang in noapte


Doar vantul pribeag rascoleste norii
Ce-n disperare alearga furiosi
Si se infrunta lacrimand amar
Stropii luminosi




Paul Lacatusu 23-06-1974

Paul Lacatusu
 

15 mai 2014

Replici lirice Von Al & C&M


Reala 41-Maxima



Deschide ochii, M si zi-mi ca m-ai simtit timid,

atunci cand ti-am atins pleoapele,

și tresareai ca un fluture cu aripa franta,

mangaiata de petale trandaFIRII







Ramai asa…!  nemiscata M sa iti gust fiecare strop de seva ce-ti izvoraste din trupul frematand

ca o dimineata de toamna cand adie vantul, cu miresme de fan uscat

cutreierandu-ti muntii si toate vaile,

femeie REALA!



gura-mi insetata-ti, soarbe fiecare picatura de roua 

de pe culmile tale inverzite

bucurandu-se de inorogii ce pasc alerti

de teama hienelor infometate

savurand gustul virginitatii tale feminine



BUCURA-TE M ! cel care tocmai iti soarbe roua din pajisti

N-am fost EU

Ci barbatul care stie sa primeasca jocul din privirea ta

cand sangele-ti cutreiera corpul

iar trupul iti freamata

colcaind sangele prin venele-ti spasme!

…………………………………………………….



Replici Lirice Von Al C&M


Sa ma nasti
ca un plasture ce-ti acopera sanii
petalele au numar de bulb cu roze`
 iar adorm ca un prunc pe vaile lunii
sa ma hranesc cu apusul tau
scanteie Luciferica C
 Sa ma nasc inger ca un fat in calea viselor
crestetul meu mangaiat de carne frageda
ma aduce in simturi pamantesti
in cripta DORINTEI primita mostenire
sa facem dragoste pana la descarnare
sfidand legile zorilor VIRGINE

M-am nascut in pozitia fatului
si ma nasc odata cu tine C
cu aripa franta
bandajez curcubeul cu plasturi
pana la nefiinta

in pozitia fatului tu m-ai nascut
m-ai smuls din carnea pe cripta-n pamant
la sanii cu plasturi dimineti am vazut
mosteniri si dorinti pamantesti in cuvant


1 februarie 2014

Strept`o kock

13:29 01.02.2014

Strept`o kock


invadeaza-ma
si contamineaza-mi trupul
cu dragoste si mangaieri
sa ma imbolnavesti
de dor


tratamentul eficient impotriva ta
ramane terapia prin sărut
si trandafiri


lasa-ma sa te consult
sa-ti dau un diagnostic precis
strept`o kock



IGLU

IGLU

25 ianuarie 2014 la 14:50


Întinde mâinile, om al meu! şi vei simţi sărutul fulgilor de nea.  i-am trimis în speranţa că vor micşora distanţa dintre noi. întinde mâinile, om al meu! şi vei simţi şoaptele mele topindu-se pe linia vieţii, pe linia inimii, pe muntele venus, pe nefiinţa lui marte din sufletul tău, ca un cub de gheaţă  închizând în el tot universul tăcerilor noastre.

Vreau să te topeşti, să te prelingi pe trupul meu, să-mi intri în piele, să treci dincolode ea, acolo unde amintirea ta s-a zidit ca trupul anei, ca dragostea ei fără sens, ca dragostea mea idioată, care se dărâmă în fiecare noapte izbită de nepăsarea ta.

Am intrat înpeştera  din tine. ţurţuri, ţurţuri imenşi mă ameninţă din toate părţile, ca o gură mare de rechin din care nimeni nu are scăpare, doar sângele amestecat cu firişoare de carne, scăpate printre ţurţuri, lacrimile amantelor din viaţa ta.

Întinde mâinile, om al meu, îngroapă-mă  în zăpadă şi zideşte-te iglu peste mine! poate că într-o altă viaţă ne vom topi zăpezile împreună.
 
 

Dansul Cutitului

dansul cuţitului

18 ianuarie 2014 la 19:56


Obsesie, iubire? cuţitul cu două lame dansează în mintea mea, dansează  cu moartea. dansează.

Ce-ţi trebuie amor când viaţa ta e la sfârşit? tânără slugăreai şi atât. lolita, femeia albastră, a trecut pe lângă tine la braţul lui cronos. zâmbea privind peste umăr, zâmbea la femeia simplă din tine care nu avea timp să iubească.

Şi cuţitul dansa. ta-daaam, ta-daaam! muzica  lui zorba îmi atingea degetele picioarelor încet, apoi urca şi urca, urca. ascultă! simte! acultă şi simte! se înalţă prin tine. e sus, apoi coboară cu viteză, cum ploaia dă buzna în intimitatea burlanului ruginit. aşa e şi iubirea, nu-i pasă de rugină.

Tadaam-tadaaam! şi cuţitul dansează în ritmul muzicii lui zorba şi sângele urcă şi coboară. şi viaţa, femeia albastră li se alătură, se înalţă deasupra mărilor, deasupra munţilor, deasupra pământului, sus, acolo unde universul îşi tot strânge de-o veşnicie infinitul. acum îl adună şi pe al tău.

Coboară! coboară încet, coboară în tine! atinge pământul!aşa! uşor, în pasul unui fulg...
Şi cuţitul dansează.

Trăieşte femeie!  îmi strigă. Trăieşte, trăieşte, trăieşte...şte...şte!

şi pământul refuză din nou să-mi stea la picioare.  Ta-daaam!
şşşşşt!




grafica Robert Dumitrescu